Se întâmplă uneori să-mi ridic privirea spre cerul înstelat al nopților de vară și printre mii de stele sa-mi caut bucățile din suflet cu care au plecat, cei pe care i-am iubit și nu mai sunt…
Calc în picioare negura, dau la o parte norii și adesea întreb luna dacă au știre despre ei…
Apoi mă ghemuiesc în noapte și-i strig… Îi strig atât de tare încât sufletul parcă mi se rotește în cercuri cât mai înalte…
Uneori, le simt răsuflarea cum pâlpâie în inima mea… alteori, alerg sa-i prind de mână răscolind amintiri…
Mozaic de gânduri 
Ce frumos si sensibil spus. Uneori mi-e dor si doare! O zi buna…
ApreciazăApreciază
Multumesc din suflet!🤗😘 Asemenea!❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte sensibil scris!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!🤗😘
ApreciazăApreciază
Sublim totul: ideile, transpunerea, sentimentele! Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc din suflet!🤗❤️
ApreciazăApreciază
Mulțumesc din suflet!🤗❤️
ApreciazăApreciază
Un adevarat poem al gândurilor inimii, exprimat în cuvinte cu o profunda sensibilitate nobila, sufleteasca ! Minunat !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dorul doare cel mai tare…Frumos creionat
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc ! 🤗
ApreciazăApreciază
Minunat, sensibilitatea se scurge minunat printre cuvintele asternute aici. Felicitari si bun venit pe Trepte !!! Sper sa va faca placere popasul. Va doresc o seara minunata in continuare !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Asemenea!🤗😘
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază