Cine esti tu, omule, sa-mi spui mie ce pot si ce nu?
Cine esti tu, să mă cataloghezi în funcție de capacitatea ta de percepție?
Cine esti tu, sa-mi îmbrâncești visurile și sa-mi îndeși în adânc idealurile?
Cine ești tu, sa-mi judeci alegerile, să-mi sugrumi încrederea etalându-mi experiențele și dezamăgirile tale?
Cine ești tu, să-mi creionezi destinul așezându-mi trăirile și faptele pe-un șevalet șubred?
Cine ești?
Îți spun eu…
Ești un om care-L îmbrățișezi pe Dumnezeu doar în vorbe.
Ești un om care-și maschează frustrarea sub zâmbete perfide!
Ești un om dezamăgit de propriile trăiri, care nu conștientizează că felul ăsta rău de a fi te îndepărtează de oameni, de Dumnezeu…
Ești un muritor. Ca mine, ca ceilalți!
Și, dacă cumva ai uitat, îți reamintesc eu: la finalul piesei, peste toți cade cortina!
Mozaic de gânduri 
Singura diferență este că fiecare are un final diferit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este! 🤗😘
ApreciazăApreciază
Faina tare, aceasta …piesa ! 🙂
O duminica sublima, draga Vali Serban !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, domnule Iosif! O duminica minunata sa aveti!🤗
ApreciazăApreciază
Sa fi domn e o-ntamplare. Sa fi OM , e lucru mare. Felicitari!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De condiţia de muritor se uită cel mai uşor…
Frumos ai punctat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!🤗😘
ApreciazăApreciază
Foarte frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană