Sursa foto: internet
În poveștile mele, toți oamenii sunt buni.
Sunt plini de Cer și Soare. De lună și stele.
Sunt fluturi care mângâie florile din sufletul meu.
Sunt izvoare lângă care mă opresc și din care beau însetată apa cunoașterii…
Sunt stâlpi înalți de care mă rezem atunci când drumu-i mai anevoios și lung…
Sunt picături de rouă care se preling pe buzele mele uscate…
Sunt brațe întinse care mă cuprind.
Sunt făclii ce stau aprinse în orice noapte a vieții.
Sunt prieteni. Sunt îngeri. Și sunt …doar în poveștile mele…
Mozaic de gânduri 
Și poveștile pot deveni realitate cu ajutorul oamenilor!!! Minunat articol!!😇😇💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!🤗😘❤️
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Eu sper că voi ieşi cumva din poveşti şi vor deveni parte din realitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘🤗
ApreciazăApreciază
Credinta, speranta, si iubirea, sunt portalul paradoxal, Calea Adevarata,(unica) spre Viata vesnica, prezentata în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Hristos, prin care, povestile, legendele si visele, se vor putea realiza obiectiv-pragmatic la vremea potrivita, daca vom rabda pâna la sfârsit…
O seara si o saptamâna binecuvâtate cu povesti minunate, împlinite si realizate, draga Vali !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc! Asemenea!🤗
ApreciazăApreciază
💖💖💖💖
ApreciazăApreciază
Unde-i lumina nu poate fi întuneric!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🤗😘
ApreciazăApreciază
🌼🌼🌼
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗😘
ApreciazăApreciază
Frumoase povești 🙂👏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Simona!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce fain ar fi ca oamenii din toate povestile sa fie Oameni !
ApreciazăApreciază