Un om drag, mi-a spus într-o zi: „Știi, tu ai darul ăsta de a fi plăcută și iubită de oameni, Vali!”
Ce frumos! mi-am zis… Și sufletul parcă mi-a zâmbit ironic!
M-am dus cu gândul la dezamăgirile mele iscate din felul meu naiv de a mă încrede în oameni. Și totuși, dacă ea mă vede așa, ceilalți, de ce nu? m-am întrebat răsucindu-mi îndelung gândurile… scormonind în urmele încă umede lăsate de lacrimile care s-au scurs în sufletul meu. Ciudat, nu?!
Oare de ce sunt unii oameni, oglinzi pătate, ciobite sau sparte? De ce nu reflectă cu adevărat realitatea privitorului? De ce caută să-ți așeze bărbia în dreptul unei pete? Sau să-ți pună fisura în dreptul privirii? Mai târziu, am înțeles. Am înțeles că acești oameni își poartă-n oglindă sufletul lor.
Mozaic de gânduri 
Pomul care face roade, mereu va fi lovit, rupt și sfasiat, dar crește și continuă să facă si mai multă roadă..
Pomul fără rod nu va fi bătut, nu va fi apreciat, nu va fi iubit..Va sta tot timpul pitic, pustiu și gol..
Multe Salutări și Săptămână Plăcută în Continuare !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este! O săptămână frumoasă si numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, oamenii îşi oglindesc mereu sufletul în ceilalţi… de aici şi răutăţi şi frustrări, pe lângă dezamăgiri sau neîmpliniri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Există o frază care spune: „Fața este oglinda sufletului”, iar adevărul este că acesta este cazul. Poate că expresiile oamenilor transmit adevărata lor ființă, adică sufletul lor. Cel puțin în voi au văzut întregul suflet făcut pentru a iubi și a fi iubit.
Mi-a plăcut reflecția ta. Îmi place să te citesc.
Manuel
ApreciazăApreciază