Aseară au venit și ei pe Valea cu Dor. Călcau pământul de parcă purtau în picioare bocanci din fier. I-am simțit cum dădeau roată și se plimbau dintr-un loc în altul până când s-au așezat pe iarba udă și au început să răsucească în mâini Mâna Maicii Domnului. Zâmbeau. De jur-împrejur licărea o lumină opacă. Ca și cum soarele stătea ascuns drept colțuri de nori, fugind de picăturile reci de ploaie…
Nu, vasele de lut n-au ajuns sparte. Nici măcar fisurate. Erau întregi. Cum ar fi putut să se spargă când pe la încheieturile cănilor încă se observa cum curge din cireșe iubirea?!

o ce imagine colorata si inmiresmata ai creat…
ApreciazăApreciază