Întâlnire cu Rodica Popescu Bitănescu

M-am așezat în dreapta, pe-al doilea rând din sală. Habar n-am dacă mai erau și alte locuri libere. Probabil că da. Știți, uneori, viața ne așază în locurile alese de ea…
Așteptam cu o strângere de inimă să văd un Om Mare, un om “de la televizor”. Și… l-am văzut. A trecut încet pe lângă mine și s-a așezat la masa de unde avea să ne vorbească. Locul pe care m-am așezat mi-a oferit o vizibilitate extraordinară. Deci, deloc întâmplător…
Cu o atenție deosebită, am studiat fiecare gest. Fiecare privire. Fiecare zâmbet.
Am surprins la un moment dat delicatețea cu care își așeza părul care-i trecea ușor peste ureche. Nu, nu era într-un rol. Era reală. În fața mea, la mai puțin de 3 m, se afla Marea Doamnă a Teatrului Românesc, actrița Rodica Popescu Bitănescu.
Am acest “defect”, și anume, când mă-ntâlnesc cu cineva, nu rețin niciodată ce poartă la exterior, ci felul în care mă face să mă simt. Dacă mă privește într-un fel, o să rețin privirea. Dacă-mi zâmbește, o să rețin zâmbetul… și așa mai departe. Iar astăzi m-am simțit extraordinar! Câtă modestie și bun-simț poate-ncăpea într-un Om Mare! Și ce lecții de demnitate ne strecoară-n suflete! Știu, Oamenii Mari sunt din ce în ce mai rari și greu de găsit… Ce bucurie să ni-i aducă Dumnezeu prin preajmă!❤️

Timpul are o gură mare… și, la un moment dat, uite-așa o să ne înghită pe toți…” Rodica Popescu Bitănescu