Sunt cuvinte care-mi trec dintr-o dată prin gând,
Și-mi apasă pe încheietura brațului stâng.
În capul palmei, îmi vorbesc toate,
Acolo unde ceasul încă mai bate
De ce în capul palmei și nu în piept?
O să mă-ntrebi privindu-mă incert,
Iar eu o să-ți răspund printr-o întrebare:
De ce în zorii zilei și nu în toiul nopții?
Vezi?! Amândouă au un cer al sorții.
De-mi apasă-n palmă ori de-mi apasă-n piept,
Fără îndoială, au același drept!
De-a fi într-unul și același ceas,
De-a striga în vene cu același glas
Și-atunci mai contează locul unde acestea îmi bat?
Când timpul e îngust și nu-i atât de lat?
Mozaic de gânduri 