De fiecare dată când pășim într-un nou an, ne punem o grămadă de speranțe. Și e firesc să fie așa. Spunea cineva într-un context că nu-i normal să spunem întruna că sperăm, că “speranța e doar a leneșilor”. Eu nu cred asta. Dacă nici speranță nu mai e, atunci ce ne mai rămâne…
Încă suntem pe-o stradă și așteptăm să se schimbe semaforul, să trecem. În timpul ăsta, cât așteptăm, ne tot gândim. Planuri. Idei. Promisiuni. Impuneri. Da, vom face, vom fi; Nu, nu vom mai face, nu vom mai fi…
Între trecut și viitor există doar Da-uri, Nu-uri și câțiva de Poate. Afirmații, negații, probabilități. Bucăți dintr-un întreg care înseamnă Viață.
Lăsăm în urmă ce nu ne-a ieșit sperând ca, odată cu traversarea asta, să reușim. Sau dacă am reușit câtuși de puțin în anul ăsta, există nădejde că putem și mai mult în cel ce urmează să vină. Poate că totul depinde doar de noi. Și de Dumnezeu. Știu sigur că fără El nu se poate. Am simțit asta de multe ori. L-am simțit în bătăile inimii mele, în zâmbete și lacrimi. Se spune că “dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, spune-I de planurile tale…”, deci, haideți să-L facem să râdă!
An Nou cu sănătate și bucurii!
Vă mulțumesc tuturor pentru apreciere și susținere!❤️

La multi ani! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană