Iartă-mă, Îngerule!
Azi-noapte am împletit dorurile
Am luat de la tine din irișii de azur și-am pus peste verdele meu
Dacă dintr-o dată vei rămâne orb,
iar mie dintr-o dată îmi vor zvâcni râuri în privire,
din cauza va fi!
Oh, timpule cum îmi sari în pleoape!
Te ascunzi printre gene
Și tragi de firele dese de iarbă
Care au crescut de-atâtea ploi
în ochii mei verzi
Mozaic de gânduri 