Cuvintele trag de mine
Îmi scot oasele afară și le pun la soare
Oh, oameni orbiți de-atâtea tarabe
cu limbile ceasurilor încurcate
prin buzunarele de la haine
oasele mele nu-s de vânzare!
Iată lumina !
strigă cuvintele la trecătorii care se miră
Și dintr-odată oasele mele se întind
și se-ntorc în mine
mai mari cu 5cm
Mozaic de gânduri 
💚
ApreciazăApreciază
Nu era nimic ostil. Îmi pare rău că n-ați găsit răspunsul.🙂 Vă citesc cu plăcere.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare c-ați așteptat un răspuns. Sincer, m-a derutat un pic chestia cu filmul… Eu scriu, de regulă, cum îmi vin cuvintele… Se prea poate ca interpretarea actorilor din filmul meu să fie percepută diferit pentru fiecare privitor… 🙂 Vă mulțumesc pentru lectură și gânduri!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*de fiecare
ApreciazăApreciază
N-am vrut să percepeți greșit. Eu vă mulțumesc.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
👍
ApreciazăApreciat de 2 persoane