Dacă cineva va fi curios…

Dacă cineva va fi curios vreodată să afle unde stau cel mai mult, o să-i spun de-acum: niciodată într-o mulțime de oameni! Răutatea unora mă-nfricoșează și mă gonește. Știu! Aș putea să par o inadaptată. S-ar putea să fie și asta. Ceasul din inima mea n-are aceleași bătăi ca ale lor… Iar eu nu pot să trăiesc altfel decât după ceasul meu.
Eu stau acolo unde stau păsările. Și fluturii. Îmi place să-i urmăresc când zboară. E așa o speranță și o liniște pe care n-am găsit-o la niciun om!
Aleg să mă așez în locurile unde cresc copacii și înfloresc florile, iar vântul cântă… Iubesc să merg desculță prin iarbă și să mă uite Dumnezeul meu deasupra cerului…🙂 Ador să caut prin norii ăia albi ca zăpada diferite forme. De câte ori nu m-am văzut o prințesă care se plimbă în palatul ăla pufos… și câte înghețate am ținut în mână! Cele mai multe, de vanilie!😀
Odată, în câteva nopți, am împletit stelele cu zorii. Și mi-a ieșit o coroniță pe care o port atunci când râd ca un copil. Tare și zgomotos. Încă mai fac asta. Pentru că-n sufletul meu mai zburdă amintiri, speranțe și visuri …de copil!

3 gânduri despre „Dacă cineva va fi curios…

Lasă un comentariu