De-atâta iubire

De-atâta iubire
a crescut iarbă în mine,
copacii s-au înălțat,
izvoare mi-au țâșnit în palme.
De-atâta iubire
ba sunt, ba nu sunt
Iar dacă sunt,
de fapt, ce sunt?
miraj dintr-o oră?
sâmbure de cer?
rostogol de frunze,
amestec de visuri cu lut?
Nu.

Nu pot să te mint, viață!

N-am mărunțiș de-al tău prin buzunare!
De-atâta iubire
sunt o dată cer,
o dată pământ

6 gânduri despre „De-atâta iubire

Lasă un comentariu