Lună: decembrie 2021

Să pleci capul în fața celuilalt doar atunci când vina este a ta! În caz contrar, retrage-te cu capul sus și cu conștiința mereu curată!
-Și cum o să demonstrez celorlalți că n-am avut nicio vină?
-Privind în sufletul tău
💓

M-am așezat în dreapta, pe-al doilea rând din sală. Habar n-am dacă mai erau și alte locuri libere. Probabil că da. Știți, uneori, viața ne așază în locurile alese de ea…
Așteptam cu o strângere de inimă să văd un Om Mare, un om “de la televizor”. Și… l-am văzut. A trecut încet pe lângă mine și s-a așezat la masa de unde avea să ne vorbească. Locul pe care m-am așezat mi-a oferit o vizibilitate extraordinară. Deci, deloc întâmplător…
Cu o atenție deosebită, am studiat fiecare gest. Fiecare privire. Fiecare zâmbet.
Am surprins la un moment dat delicatețea cu care își așeza părul care-i trecea ușor peste ureche. Nu, nu era într-un rol. Era reală. În fața mea, la mai puțin de 3 m, se afla Marea Doamnă a Teatrului Românesc, actrița Rodica Popescu Bitănescu.
Am acest “defect”, și anume, când mă-ntâlnesc cu cineva, nu rețin niciodată ce poartă la exterior, ci felul în care mă face să mă simt. Dacă mă privește într-un fel, o să rețin privirea. Dacă-mi zâmbește, o să rețin zâmbetul… și așa mai departe. Iar astăzi m-am simțit extraordinar! Câtă modestie și bun-simț poate-ncăpea într-un Om Mare! Și ce lecții de demnitate ne strecoară-n suflete! Știu, Oamenii Mari sunt din ce în ce mai rari și greu de găsit… Ce bucurie să ni-i aducă Dumnezeu prin preajmă!❤️

“Timpul are o gură mare… și, la un moment dat, uite-așa o să ne înghită pe toți…” Rodica Popescu Bitănescu

Despre “Zoria” mea, n-am apucat deloc să vă vorbesc. A participat la un concurs de creație literară propus de editura Siono și a câștigat. Premiul a constat în publicarea textului, alături de alți prieteni minunați/prietene minunate, într-o antologie. Antologia se numește – “Litere pe fulgi de nea”. Mai are o soră la fel de frumoasă- “Șotron pe zăpadă”. 🥰

A ales să vorbească despre poveștile antologiei, deci, și despre ea, Ami Ancelin(sofisticatedwords.wordpress.com) și Diana(dealedianei.ro). De-or mai fi vorbit și alții, nu mai știu…🙂

Vă mulțumesc din suflet!❤️❤️❤️

https://sophisticatedwords.wordpress.com/2021/12/02/litere-pe-fulgi-de-nea-confesiuni-de-cititor-ii

https://dealedianei.ro/2021/12/05/litere-pe-fulgi-de-nea-partea-2

Am venit la tine. Cum aș fi putut să lipsesc chiar în vremea asta când e ziua ta?
Ai fost cel mai bun și cel mai iubit Nicolae. Și-acum ești. Simți zi de zi, nu-i așa? N-ai cum să nu simți cum te țin strâns de mână și pășim amândoi prin inima mea.
Pășim deseori prin nopțile în care îmi spuneai cele mai frumoase povești, pășim pe ulițele unde mergeam cu căruța, iar praful se sălta și-mi desena deasupra nori de bucurie…
Pășim prin atunci fără să ne oprim prin acum.
Cine-ar putea să oprească pașii dintr-o inimă? Doar Dumnezeu.
Ai înțeles, bunicule? Așa te iubesc. Așa cum tu îmi spuneai mie: “pân’ la Dumnezeu”.❤️