În ziua aceea
așteptam să iau 2 covrigi,
eram a treia la rând.
În fața mea, primii doi au cumparat altceva
El era tot acolo. Într-o margine. Aștepta
cu mâna întinsă la fiecare trecător.
-Ce vrei, cerșetorule?, strigau câte unii, suflând a gol
Nu mai știam dacă ăia 3 lei din ziua de ieri
I-am rătăcit în vreun alt buzunar sau i-am pierdut printre ore, tăceri
I-am găsit!
Poate că doi covrigi, uneori fac cât o zi
Poate c-o zi face cât un întreg dintr-un om
-Ia-i, suflete! E înnorat și e frig.
În cântecul ploii,
am știut că-n ziua aceea
Dumnezeu a mâncat 2 covrigi
Mozaic de gânduri 