Noțiunea de prieten…

Noțiunea asta de prieten, mi-a provocat, de-alungul vieții, destule lacrimi amare. Deși, n-ar fi trebuit… Poate că singura mea greșeală a fost faptul că am învățat pe de rost definiția din dicționar. Și m-am încăpățânat s-o subliniez cu două linii în sufletul meu și-ntr-ale altora. Conform dicționarului, prietenul este o persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune. Conform vieții, prietenul este omul care te vinde pentru binele lui, la primul târg, și când nu-i mai ești de folos îți face vânt la prima stație… Deși i-am tot strigat-o inimii pe prima, viața mi-a explicat-o, în repetate rânduri, pe-a doua. Cel puțin mie. Ce să zic… Neșansa mea! Vorba distinsei doamne Ileana Vulpescu: la orice trebuie să ai noroc în viață, dar mai ales la oameni…

11 gânduri despre „Noțiunea de prieten…

  1. Aceia nu ți-au fost prieteni, ci oameni care au avut nevoie de ceva de la tine. Există prieteni adevărați ca în dicționar, eu însămi am avut mai mulți, de-a lungul timpului. Și în acest moment, am două prietene bune, care nu îmi sunt rude, deci, există prietenii adevărate. Am cunoscut însă și eu mulți oameni cum spui…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Si eu ma pot considera norocoasă din acest punct de vedere. Am avut prietene, am si acum. Durează de ani de zile si nu m-au dezamăgit. E drept, nu multe(o colegă si o vecină…:), dar suficient cât sa ma consider norocoasă. Sunt plecata de ceva timp printre straini, departe de familie (surori, parinti). Fara prietene, nu as fi rezistat.

    Apreciază

Răspunde-i lui ioansperling Anulează răspunsul